Repere geografice
Comuna Dobroteşti este formată din satele: Dobroteşti şi Nisipuri. Din punct de vedere geografic, este situată în partea de sud-est a judeţului Dolj, în Câmpia Olteniei (Romanaţilor), având ca vecinătăţi următoarele: la Nord – HC 653 – Comuna Celaru, la Est – Comunele Amărăştii de Sus şi Amărăştii de Jos, la Sud – terenul fostei staţiuni a cartofului Mirsani, teren ce aparţine în prezent comunei Daneţi, la Vest – Comuna Daneţi.
Repere istorice
Cancelariile domneşti şi mănăstirile au fost cele dintâi locaşuri de învăţătură, iar în sate pridvoarele bisericilor, unde preotul a fost primul învăţător.
Precum, se ştie, Regulamentele Organice nu au prevăzut şi înfiinţarea şcolilor săteşti. Abia la 24 ianuarie 1838, vornicul Dimitrie M. Ghica cerea Euforiei Şcoalelor înfiinţarea şcolilor săteşti.
Ca învăţători urmau a fi desemnaţi fie cântăreţii de pe la biserici sau tinerii ţărani ce trebuiau a şti cititul şi socotitul. Ca plată urmau să primească 2 kile de bucate pe fiecare an şi câte 2 lei de la fiecare enoriaş sătean, plătindu-i-se unul la Sf. Gheorghe şi celălat la Sf. Dumitru.
Învăţătorul satului se obliga să înveţe copiii pe vreme de iarnă, adică de la 1 noiembrie şi până la sfârşitul lui martie – scrisul şi cititul, urmând ca în lunile celelalte aceştia să-şi ajute părinţii. Puţini locuitori erau ştiutori de carte, deşi şcoala este atestată din 1838.
Comuna Dobroteşti a fost înfiinţată prin „legea însurăţeilor” în 1886 şi desfiinţată în anul 1930, reînfiinţată în anul 1932, desfiinţată în anul 1968, când subunităţile sale teritoriale au fost arondate comunei Amărăştii de Sus. Această comună a fost structură a plăşilor Balta (1886-1887), Oltu de Jos–Balta (1887-1908), Dobroteşti (1908-1912), Ocolul, Rojşte (1943-1949), din judeţul Romanaţi, iar din octombrie 1950 a fost subordonată raionului Caracal. În componenţa sa teritorială, în decursul evoluţiei instituţionale, comuna a fost formată din satul cu acelaşi nume la care s-au adăugat Sohoteşti şi Nisipuri. În perioada 1908-1912 această comună a fost reşedinţă de
plasă. Numele satului este de origine antroponimică, provenind de la un moşnean Dobrotă, şi apare menţionat pentru prima dată într-un hrisov emis de Radu Şerban, la 20 noiembrie 1611, sub numele de Dobroteşti. De asemenea, a fost menţionat în Schwartz (1722), în memoriile lui Bauer, dar şi în Specht (179o). În comună, în anul 1892 se găseau o ṣcoală primară şi trei biserici.
Fondul de arhivă „Primăria comunei Dobroteṣti” cuprinde ordine şi circulare provenite de la organele administrative superioare privind instituirea de tutelă, situaţia bugetară a comunei, susţinerea financiară a familiilor concentraţilor, prizonierii români aflaţi în U.R.S.S., eliberarea de adeverinţe, situaţia agricolă a comunei, încorporarea tinerilor, evidenţa militară a rezerviştilor şi recruţilor, alegerile de deputaţi, procese-verbale ale consiliului comunal, bugetele de venituri şi cheltuieli, catagrafii, reparaţia şi întreţinerea drumurilor şi înfrumuseţarea comunei, planuri de muncă ale comitetului executiv, bugetele de venituri şi cheltuieli.
Nimic nu poate exista fără istorie. Oamenii sunt ceea ce a făcut din ei istoria, tradiţia, trecerea timpului. O instituţie de învăţământ este un loc binecuvântat prin menirea sa plină de nobleţe şi generozitate – aceea de a forma şi cultiva personalităţi, de a deschide porţile spre cultură, de a trezi interesul pentru cunoaştere, dar şi prin modul în care a fost realizată această datorie de-a lungul timpului, pentru multe generaţii, care, trecând pe acolo, au dat valoare acelei instituţii. Este de datoria noastră să arătăm generaţiilor de astăzi – elevi şi profesori – eforturile predecesorilor noştri.
Populaţia ṣi îndeletnicirile sale
Din punct de vedere economic este o comună exclusiv agricolă în care predomină activitatea agricolă de cultivare a terenurilor cu cereale şi de creşterea animalelor.
Conform recensӑmântului efectuat în 2011, populația comunei Dobrotești se ridică la 1.733 de locuitori, în scădere față de recensӑmântul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.029 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (99,25%). Pentru 0,75% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.
